13 decembrie 2017
Identitate, natură, spiritualitate şi finalităţi


«Comunitatea Magnificat este răspunsul dat la o chemare specifică din partea lui Dumnezeu de a trăi viaţa nouă în Duhul Sfânt printr-un angajament stabil» (Regula de viaţă, art. 3,1). Ca realitate eclezială ea face parte dintre Noile Comunităţi apărute în Biserica Catolică după Conciliul Vatican II, în cadrul curentului de spiritualitate şi har numit Reînnoirea Carismatică Catolică (RCC). Termenul Comunitate trebuie să fie înţeles în sensul unei asociaţii animate de un spirit comunitar, după modelul descris în Faptele Apostolilor (cf. 2,42-48). Acesta, prin urmare, nu face nici o referinţă la viaţa religioasă călugărească, ci la viaţa comunitară propusă de can. 298-311 şi 321-329 din Codul de Drept Canonic, chiar dacă în interiorul Comunităţii sunt prevăzute forme de viaţă în comun. Având un Statut propriu recunoscut de Biserică, Comunitatea Magnificat se bucură de o autonomie proprie cu privire la structură, conducere, viaţă internă şi în fondarea unor noi Fraternităţi.

Comunitatea Magnificat este o Comunitate de Alianţă, deoarece membrii ei îşi exprimă în mod public şi oficial în faţa Episcopului angajamentul de dăruire în Comunitate şi în Biserică prin Promisiunile de Alianţă. Este o Comunitate care îl are în centru pe unicul Domn Cristos Isus, deci cristocentrică. Întreaga viaţă comunitară se dezvoltă în jurul îndemnului unui «cuvânt» sau a unei profeţii, care a fost considerată încă de la origini fundamentală în construirea Comunităţii şi profetic: «Cu Isus, pe Isus construieşte!».

«
Membrii Comunităţii, punând Euharistia în centrul vieţii lor personale şi comunitare, se angajează - fiecare după propria stare de viaţă - să construiască un singur trup, după modelul primei comunităţi creştine (cf. Fap 2,42-48). Pornind de la experienţa vie a Trupului lui Cristos, Comunitatea recunoaşte ca principale carisme ale ei evanghelizarea şi promovarea vieţii comunitare» (Regula de viaţă, art. 3,2-3).

Comunitatea Magnificat este o comunitate laică din punct de vedere canonic, cu o vocaţie specifică, din care fac parte toate stările de viaţă: tineri, adulţi - căsătoriţi şi necăsătoriţi -, laici consacraţi, preoţi, care trăiesc cu toţii ca într-o „mănăstire cu ziduri invizibile”. Spiritualitatea Comunităţii Magnificat cuprinde cinci dimensiuni specifice: cea carismatică, cea a Alianţei, cea euharistică, cea mariană şi cea comunitară. "Prologul" Regulii de Viaţă a Comunităţii Magnificat exprimă convingerile de bază ale membrilor ei şi aspectele de spiritualitate pe care le cultivă.

«Noi credem, într-adevăr, că, înainte de a fi o doctrină sau o morală, creştinismul este Persoana însăşi a lui Isus Cristos. Cine l-a întâlnit şi a făcut experienţa acestei întâlniri, arde de dorinţa de a-l cunoaşte şi vrea să-şi modeleze viaţa după învăţăturile sale, pe care Magisteriul Bisericii le propune cu autoritate şi le actualizează în numele Lui.

Noi credem că la începutul vieţii noastre comunitare se află iubirea lui Cristos, cel care în iubirea sa ne-a adunat, dându-ne harul de a-l iubi la rândul nostru în fraţi.


Noi credem că, înainte de toate, Comunitatea este o mănăstire cu ziduri invizibile, în care în fiecare zi căutăm să trăim la şcoala lui Cristos, Învăţător şi Domn.

Noi credem că, în primul rând, Comunitatea este chemată să construiască propria sa viaţă pe Euharistie, celebrată, adorată şi trăită. În ea îşi găseşte forţa necesară pentru a duce la îndeplinire planul lui Dumnezeu. De aceea, fiecare Fraternitate are un loc în care să-şi poată alimenta propria spiritualitate euharistică prin adoraţie.

Noi credem că Domnul, pentru a ne face liberi şi capabili de a-i iubi cu o dragoste dezinteresată pe Dumnezeu şi pe fraţi, ne cheamă să trăim după spiritul celor «patru promisiuni»: Sărăcie, Iertare permanentă, Construirea iubirii, Slujire.

Noi credem că Sărăcia este condiţia primară şi necesară pentru a trăi viaţa comunitară. Prin ea noi alegem un stil de viaţă simplu şi sobru, care să fie un semn pentru lume.

Noi credem că Iertarea permanentă ne face disponibili ca să iertăm aşa cum Isus ne-a iertat şi să combatem înclinaţia de a judeca.

Noi credem că, într-adevăr, Construirea iubirii ne face să recunoaştem în orice frate persoana lui Cristos şi ne angajează în rezolvarea relaţiilor defectuoase, făcând primul pas către o adevărată reconciliere.

Noi credem că, în Comunitate, îndrumarea spirituală realizează o formă concretă de supunere reciprocă
(cf. Ef 5,21). Ea este expresia iubirii trupului faţă de orice mădular al său şi îmbrăţişează toate sferele vieţii.

Credem că iubirea generată şi alimentată de Euharistie ne face generoşi cu inima
(cf. Ex 25,2) pentru a trăi Slujirea lui Dumnezeu, a săracilor, a omenirii, a Bisericii.
 
Noi credem că numele Magnificat indică faptul că fiecare membru al Comunităţii înţelege să unească contemplaţia cu acţiunea, precum Maria care, imediat după ce a primit în sânul ei pe Isus ca dar, a pornit în grabă să-L ducă Elisabetei.


Noi credem că această Comunitate s-a născut pentru noua evanghelizare. Această misiune o îndeplineşte nu pentru ea însăşi, ci pentru Biserică şi o realizează printr-o mărturie proprie de viaţă şi prin vestirea Evangheliei.

Noi credem că «Cristos nu poate fi împărţit»
(cf. 1Cor 1,13). De aceea, Comunitatea este în comuniune cu toţi creştinii şi caută unitatea poporului lui Dumnezeu „împreună cu toţi cei care invocă în orice loc numele Domnului nostru Isus Cristos” (1Cor 1,2)».

Comunitatea Magnificat, conştientă de harul primit de la Dumnezeu, ştie că ea depăşeşte în mod larg „structura juridică” pe care o are şi se extinde şi la acele persoane care trăiesc o participare autentică la spiritualitatea sa, cu toate că nu sunt chemate să-şi asume Angajamentul de Alianţă. Din acest motiv, le oferă primire şi îngrijire, primind de la ele ajutor şi colaborare pentru activităţile proprii.

Comunitatea continuă să rămână în ascultarea Duhului Sfânt, gata să-i urmeze şoaptele, într-o atitudine de supunere docilă discernământului Bisericii, conştientă fiind că planul lui Dumnezeu asupra sa nu este încă desăvârşit.

În conformitate cu carisma primită de la Duhul Sfânt, Comunitatea Magnificat are drept finalităţi şi obiective (cf. Regula de viaţă, art. 5) următoarele:

-sfinţirea propriilor membri, promovând în fiecare dintre ei, prin formare şi îndrumare spirituală, dezvoltarea umană integrală şi capacitatea de a corespunde mai deplin la harul botezului;

-participarea la misiunea Bisericii prin mărturia de comuniune a vieţii fraterne şi prin diferitele forme de activitate în domeniul rugăciunii, al evanghelizării, al promovării umane şi al carităţii.


     






11 aprilie 2011.admin
Blogul Comunitatii Magnificat
A IX-a Întâlnire Națională a Comunității Magnificat
22 iunie 2017.

În zilele 27-28 mai 2017, la Mănăstirea Părinţilor Carmelitani Desculţi din Ciofliceni, a avut loc  a IX-a Întâlnirea Națională a Comunității Magnificat, comunitate care face parte din Reînnoirea Carismatică Catolică, care este un „curent de har” pentru reînnoirea întregii Biserici. Iar în Solemnitatea Rusaliilor celebrate la Roma în Piața Sf. Petru cu ocazia Jubileului de Aur al Reînnoirii Carismatice Catolice, Papa Francisc a reamintit și a subliniat faptul că Reînnoirea Carismatică Catolică nu este o asociație, ci un „curent de har”.


Reînnoirea Angajamentului de Alianță
29 ianuarie 2017.
Pentru frații aliați din Comunitatea Magnificat, Reînnoirea Angajamentului de Alianță cu Dumnezeu este momentul central al anului.  Duminică, 15 ianuarie 2017, 38 de aliați din fraternitățile aflate în orașele Bacău, București, Popești-Leordeni și Râmnicu-Vâlcea și-au oferit întreaga viață lui Dumnezeu, reînnoindu-și alianța cu Domnul în virtutea chemării pe care au primit-o de la El.
A treia predică de Advent a părintelui Raniero Cantalamessa (16 decembrie 2016)
28 decembrie 2016.
În lunea de după Rusalii din 1975, cu ocazia încheierii Primului Congres Mondial al Reînnoirii Carismatice Catolice, fericitul Paul al VI-lea a adresat celor zece mii de participanţi reuniţi în bazilica "Sfântul Petru" un discurs în care a definit Reînnoirea Carismatică drept "o chance pentru Biserică". După ce a terminat de citit discursul oficial, Papa a adăugat, improvizând, aceste cuvinte: "În imnul pe care-l citim în această dimineaţă în breviar şi care provine de la sfântul Ambroziu, în secolul al IV-lea, este această frază greu de tradus deşi este foarte simplă: Laeti, care înseamnă cu bucurie; bibamus, care înseamnă bem; sobriam, care înseamnă bine definită şi moderată; profusionem Spiritus, adică belşugul Duhului. Laeti bibamus sobriam profusionem Spiritus. Ar putea să fie motoul imprimat pe mişcarea voastră: un program şi o recunoaştere a mişcării însăşi".
A doua predică de Advent a părintelui Raniero Cantalamessa (9 decembrie 2016)
28 decembrie 2016.
Continuăm reflecţiile noastre despre lucrarea Duhului Sfânt în viaţa Bisericii şi a creştinului. Sfântul Paul menţionează o carismă deosebită a Duhului numită "discernământul duhurilor" (1Cor 12,10). La origine, această expresie are un sens foarte precis: indică darul care permite să se distingă, între cuvintele inspirate sau profetice rostite în timpul unei adunări, cele care vin de la Duhul lui Cristos de cele care provin de la alte duhuri, adică ori de la duhul omului, ori de la duhul demoniac, ori de la duhul lumii.
Prima predică de Advent a părintelui Raniero Cantalamessa (2 decembrie 2016)
28 decembrie 2016.
Cu celebrarea a 50 de ani de la încheierea Conciliului al II-lea din Vatican s-a terminat prima fază de "după Conciliu" şi se deschide alta. Dacă prima fază a fost caracterizată de problemele referitoare la "receptarea" Conciliului, aceasta nouă va fi caracterizată, cred, de completarea şi integrarea Conciliului; cu alte cuvinte, de recitirea Conciliului în lumina roadelor produse de el, punând în lumină şi ceea ce lipseşte în el, sau e prezent numai în fază seminală.
Termeni de Utilizare   |  Politica de confidentialitate
Copyright 2010 Comunitatea Magnificat