13 decembrie 2017
Comunitatea in Romania

După ce a cunoscut o răspândire pe întreg teritoriul Italiei, Comunitatea Magnificat a început să se răspândească şi în afara ei. În anul 2004 grupul de rugăciune carismatică „Misericordia” - iniţiat în 2003 în Bucureşti de către Agneza Ţîmpu cu aprobarea Arhiepiscopului Mitropolit de Bucureşti, Dr. IOAN ROBU - cere, în urma unui discernământ prealabil, să facă parte din Comunitatea Magnificat. Prin urmare, istoria Comunităţii Magnificat locale este strâns legată de istoria personală a iniţiatoarei Comunităţii Magnificat în România, Agneza Ţîmpu.

Totul a început în anul 2000, pe 16 iunie, când doi membrii ai Comunităţii Magnificat, Oreste Pesare şi Tarcisio Mezzetti, au venit la Bucureşti pentru o vizită scurtă de trei zile. La momentul acela nimeni nu se gândea că această Comunitate Magnificat va fi prezentă într-o zi şi în România, căci cei doi veniseră în România din cu totul alte motive, la invitaţia unor persoane consacrate. Însă Dumnezeu avea planurile Lui, căci la câţiva ani după această vizită aici urma să se dea început drumului Comunităţii Magnificat.

În acea zi de 16 iunie 2000, Dumnezeu a atins atât de profund viaţa şi inima Agnezei, la vârsta de 27 de ani, încât a schimbat-o total, totul petrecându-se în urma unei experienţe spirituale de invocare a Duhului Sfânt asupra ei de către aceşti doi oaspeţi italieni. Începând din acel moment, Dumnezeu a ştiut cum să se slujească de lipsurile ei pentru a împlini planul pe care El îl avea cu Comunitatea Magnificat în România.

Drumul efectiv de edificare a planului lui Dumnezeu a început doar la un an mai târziu. Era 15 august 2001, în Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, când Domnul a început să construiască această comunitate prin prima profeţie pe care i-a dat-o Agnezei stând în rugăciune într-o capelă a unui Institut de surori din Bucureşti, cerând lumină pentru viaţa ei. Simţea în inimă să dea început unui Grup de rugăciune carismatică, dar nu ştia dacă era şi voinţa Domnului şi de aceea şi-a dedicat un timp special de rugăciune în acest sens. În ziua de 15 august, în timp ce stătea în rugăciune, întrebându-se şi întrebându-l pe Domnul dacă este voinţa Sa ca să înceapă un Grup de rugăciune sau nu, Dumnezeu i-a răspuns, făcând să rezoneze în inimă un singur cuvânt: „Magnificat”. Pe atunci Agneza nu cunoştea propriu-zis Comunitatea Magnificat şi nu a înţeles la ce se referea acel cuvânt „Magnificat” şi s-a rugat Domnului s-o ajute să înţeleagă ce înseamnă „Magnificat”. Ceea ce a înţeles în acele momente de inspiraţie, mai exact răspunsul Domnului, a fost acela că El nu vrea un Grup de rugăciune, ci o Comunitate. Această profeţie a fost prima cărămidă pe care Dumnezeu a pus-o în realizarea planului Său. Au trecut două luni de tăcere şi de ezitări în a da început mai întâi unui Grup de rugăciune de la care să pornească.

În zilele 23-25 noiembrie 2001 a organizat cu curaj un week-end de rugăciune cu vreo opt persoane, week-end la care a participat şi Pr. Victor-Emilian Dumitrescu. Intenţia Agnezei cu acest week-end era aceea de a da început unei experienţe asemănătoare cu cea a studenţilor din Universitatea Catolică "Duquesne" (S.U.A.) de unde a început Mişcarea de Reînnoire Carismatică în Biserica Catolică, când tot câţiva tineri catolici s-au întâlnit atunci pentru a-l invoca pe Duhul Sfânt şi pentru a trăi astfel experienţa Rusaliilor şi a primei comunităţi din Ierusalim, despre care scriu Faptele Apostolilor. După acest prim week-end, Agneza a început să se întâlnească cu aceste persoane în fiecare săptămână ca să se roage. Era o atmosferă plină de pace şi se simţea puternic iubirea şi prezenţa Domnului în timpul rugăciunii.

Tot în luna noiembrie 2001, în timp ce se afla în rugăciune, Domnul a pus în inimă Agnezei că acel grup care se năştea va trebui să se numească „Misericordia”. În acel moment era dezorientată pentru că la început credea că numele va fi „Magnificat”, aşa cum auzise în rugăciune, şi nu „Misericordia”. Dar a lăsat totul în mâinile Domnului, s-a abandonat şi a numit acel Grup de rugăciune „Misericordia”, aşa cum simţise în rugăciune.

În februarie 2002, Dumnezeu i-a dat posibilitatea să meargă în Italia pentru a face un Curs de Metode Naturale pentru Planificarea familială. Astfel, în luna martie 2002, se afla deja în Italia pentru acest studiu. Însă obiectivul Domnului cu Agneza nu era studiul, ci era altul. După circa trei luni, adică în mai 2002, Domnul a condus-o pe Agneza din nordul Italiei (Brescia) în centrul Italiei, mai exact în Perugia, în inima Comunităţii Magnificat, căci aici se născuse în 1978 această Comunitate şi aici îşi are centrul. Cu toate că nu cunoştea pe nimeni în Perugia, şi-a făcut curaj şi a plecat cu credinţa lui Abraham. A ajuns în această Comunitate exact în perioada când se făcea Novena pentru Rusalii. În timpul rugăciunii, Domnul i-a vorbit din nou şi i-a spus clar că are de împlinit un plan cu ea, dar că va înţelege acest plan numai dacă se mută definitiv din nordul Italiei în Perugia. După acea novenă a trebuit să se întoarcă în nordul Italiei. Acolo şi-a luat în fiecare zi o oră de adoraţie, în capela unor surori (Ancelle della Carità), timp în care Domnul o inspira tot mai clar şi a înţeles că trebuia să urmeze planul Său şi să se mute din nordul Italiei în Perugia. Astfel, după circa două luni, s-a mutat în Perugia, urmând Cuvântul Domnului. Timpul petrecut aici a ajutat-o să înţeleagă că Domnul o cheamă în Comunitatea Magnificat, ba mai mult, că El vrea să i se consacre şi să trăiască viaţa comună în casele Agnus Dei (case unde se trăieşte viaţă comună în cadrul Comunităţii Magnificat). Pe măsură ce citea istoria şi Regula de Viaţă a Comunităţii, se regăsea tot mai mult şi radia de bucurie şi fericire pentru că găsise ceea ce inima ei căuta de mult timp.

În luna august 2002, tot în urmarea Cuvântului Domnului, a mers într-o scurtă misiune în România, împreună cu Giacomo Lancini şi Bruno Roberti, membrii ai Fraternităţii din Maguzzano a Comunităţii Magnificat. Au venit împreună în România pentru o săptămână ca să încurajeze persoanele din grupul de la Bucureşti pe care le lăsase singure. Cu aceasta ocazie a organizat la Bucureşti week-end-ul din 25-26 august, la care a participat şi pr. Victor, venit cu câţiva tineri din Bacău. În această misiune şi în urma acestei experienţe Agneza a avut semne clare şi concrete că Domnul avea un plan în România cu Comunitatea Magnificat.

Când s-a întors în Perugia, după această misiune, a continuat să intre tot mai profund în spiritul Comunităţii şi să înţeleagă viziunea pe care Domnul o avea deja în planul Său. În această perioadă a înţeles care era legătura dintre cele două nume pe care le primise de la Domnul, şi anume „Magnificat” şi „Misericordia”, deoarece Comunitatea Magnificat este împărţită în Fraternităţi şi fiecare Fraternitate are un nume. A înţeles, deci, că „Misericordia” va fi o Fraternitate în interiorul Comunităţii Magnificat, lucru care într-adevăr în prezent s-a adeverit. Agneza a rămas în Perugia până în ianuarie 2003, după care s-a întors în România. Când a ajuns la Bucureşti, a trebuit să înceapă totul de la capăt, pentru că acel grup pe care-l lăsase la plecarea în Italia, nu mai exista, se dizolvase. A început din nou pe 15 februarie 2003, dar cu mai mult zel şi entuziasm, cu mai multă bucurie şi claritate în viziune. Nu a dorit însă să înceapă un grup şi să pornească într-o nouă aventură cu Domnul, decât după ce a primit aprobarea şi binecuvântarea Arhiepiscopului Mitropolit de Bucureşti, Dr. IOAN ROBU căruia, într-o audienţă i-a prezentat intenţiile pe care le are şi i-a cerut binecuvântarea.

Între 5-12 aprilie 2003, Agneza a organizat la Reşiţa un Seminar de vindecare interioară care a fost ţinut de trei fraţi din Comunitatea Magnificat din Italia (Tarcisio Mezzetti, Daniele Mezzetti și Giorgio Brustenga), seminar la care au participat şi fraţi şi surori din grupul „Shalom” din Bacău, căruia pr. Victor-Emilian Dumitrescu îi dăduse început între timp. După acest Seminar de vindecare interioară, Agneza a dat început, în luna mai, primului Seminar de Viaţă Nouă în Duhul Sfânt, în Bucureşti. Fiind la început, trebuia să facă totul singură: învăţături, animarea rugăciunii, îndrumare spirituală, evaluări etc. Tot în aceeaşi perioadă, la Bacău, pr. Victor-Emilian Dumitrescu conducea primul Seminar de Viaţă Nouă în Duhul Sfânt din Moldova pentru Grupul carismatic „Shalom” care începuse să se întâlnească încă din septembrie 2002 (vezi istoria Fraternităţii „Shalom” pe pagina respectivă). Către finalul Seminarului, pentru ziua de efuziune – eveniment foarte important şi semn anticipator în privinţa naşterii Comunităţii Magnificat în România – a venit la Bucureşti şi grupul „Shalom” din Bacău. Astfel cele două Grupuri de rugăciune, „Misericordia” din Bucureşti şi „Shalom” din Bacău, s-au născut spiritual în aceeaşi zi, adică pe 15 iunie 2003. Cu ocazia acestui eveniment au venit din Perugia pentru ziua de efuziune Francesca Acito, Giuliana Saetta și Luca Iuzzolini, care au făcut o echipă comună de slujire a fraţilor alături de Agneza şi pr. Victor.

De atunci, cele două grupuri, atât la Bucureşti, cât şi la Bacău, au organizat diferite Seminarii de Viaţă Nouă în Duhul Sfânt, pentru zeci de persoane, dând început seriilor de Discipolat, adică a perioadelor de creştere şi de formare. S-a închegat între cele două grupuri carismatice o colaborare foarte strânsă, grupul din Bacău beneficiind foarte mult de ajutorul fraţilor şi surorilor din Bucureşti. Cu toate acestea, fiecare grup se dezvolta în mod autonom, însă Dumnezeu avea planuri cu cele două grupuri de rugăciune.

În luna septembrie 2003, Agneza a luat legătura cu fraţii din Reînnoirea Carismatică Catolică din Transilvania. Acesta a fost momentul în care Domnul a dat început unui plan de unitate între cele două naţionalităţi, română şi maghiară, concretizată într-o strânsă colaborare şi comuniune, culminând în ziua de 30 septembrie 2006 la Braşov cu organizarea Primei Întâlniri Naţionale a Reînnoirii Carismatice Catolice din România, unde au participat în jur de 1500 de persoane din toată ţara şi în cadrul căreia Episcopul Auxiliar de Bucureşti, Mons. CORNEL DAMIAN, a ţinut predica şi a prezidat Sf. Liturghie în încheierea evenimentului.

În septembrie 2004, Domnul a lărgit viziunea Grupului de rugăciune „Misericordia” din Bucureşti şi s-a început un discernământ comunitar pentru a înţelege mai exact dacă era voinţa Domnului să se dea început drumului comunitar în Comunitatea Magnificat. Acest discernământ a durat până în noiembrie 2004, moment în care au fost prezenţi în mijlocul grupului doi membrii ai Comunităţii din Italia: Oreste Pesare şi Lorenzo Capezzali. Astfel, în luna octombrie 2005 s-a început – cu mare bucurie şi dorinţă de a creşte în sfinţenie – primul noviciat, adică drumul comunitar de formare necesar pentru a intra în Comunitatea Magnificat.

În ziua de 5 ianuarie 2009, primii membrii români ai Comunităţii Magnificat, la terminarea noviciatului, au făcut pentru prima dată Alianţa în faţa Episcopului Auxiliar de Bucureşti, Mons. CORNEL DAMIAN şi a actualului Arhiepiscop de Perugia, Card. GUALTIERO BASSETTI, eveniment ce a avut loc în Italia în cadrul Întâlnirii Generale a Comunităţii Magnificat, întâlnire ce are loc în fiecare an.
    
Între timp Comunitatea „Magnificat” a început să se răspândească în România. În anul 2007, Grupul de rugăciune carismatică „Shalom” din Bacău, iniţiat în anul 2002 de către pr. Victor-Emilian Dumitrescu, după un discernământ care a durat mai mulţi ani, cere să intre să facă parte din aceeaşi Comunitate „Magnificat”. În anul 2008, prin aportul Fraternităţii „Misericordia” din Bucureşti, iau naştere Grupurile de rugăciune din Popeşti-Leordeni şi Râmnicu-Vâlcea (acum Fraternitate în formare), iar în anul 2011 Grupul de rugăciune din Alba Iulia.




     






11 aprilie 2011.admin
Blogul Comunitatii Magnificat
A IX-a Întâlnire Națională a Comunității Magnificat
22 iunie 2017.

În zilele 27-28 mai 2017, la Mănăstirea Părinţilor Carmelitani Desculţi din Ciofliceni, a avut loc  a IX-a Întâlnirea Națională a Comunității Magnificat, comunitate care face parte din Reînnoirea Carismatică Catolică, care este un „curent de har” pentru reînnoirea întregii Biserici. Iar în Solemnitatea Rusaliilor celebrate la Roma în Piața Sf. Petru cu ocazia Jubileului de Aur al Reînnoirii Carismatice Catolice, Papa Francisc a reamintit și a subliniat faptul că Reînnoirea Carismatică Catolică nu este o asociație, ci un „curent de har”.


Reînnoirea Angajamentului de Alianță
29 ianuarie 2017.
Pentru frații aliați din Comunitatea Magnificat, Reînnoirea Angajamentului de Alianță cu Dumnezeu este momentul central al anului.  Duminică, 15 ianuarie 2017, 38 de aliați din fraternitățile aflate în orașele Bacău, București, Popești-Leordeni și Râmnicu-Vâlcea și-au oferit întreaga viață lui Dumnezeu, reînnoindu-și alianța cu Domnul în virtutea chemării pe care au primit-o de la El.
A treia predică de Advent a părintelui Raniero Cantalamessa (16 decembrie 2016)
28 decembrie 2016.
În lunea de după Rusalii din 1975, cu ocazia încheierii Primului Congres Mondial al Reînnoirii Carismatice Catolice, fericitul Paul al VI-lea a adresat celor zece mii de participanţi reuniţi în bazilica "Sfântul Petru" un discurs în care a definit Reînnoirea Carismatică drept "o chance pentru Biserică". După ce a terminat de citit discursul oficial, Papa a adăugat, improvizând, aceste cuvinte: "În imnul pe care-l citim în această dimineaţă în breviar şi care provine de la sfântul Ambroziu, în secolul al IV-lea, este această frază greu de tradus deşi este foarte simplă: Laeti, care înseamnă cu bucurie; bibamus, care înseamnă bem; sobriam, care înseamnă bine definită şi moderată; profusionem Spiritus, adică belşugul Duhului. Laeti bibamus sobriam profusionem Spiritus. Ar putea să fie motoul imprimat pe mişcarea voastră: un program şi o recunoaştere a mişcării însăşi".
A doua predică de Advent a părintelui Raniero Cantalamessa (9 decembrie 2016)
28 decembrie 2016.
Continuăm reflecţiile noastre despre lucrarea Duhului Sfânt în viaţa Bisericii şi a creştinului. Sfântul Paul menţionează o carismă deosebită a Duhului numită "discernământul duhurilor" (1Cor 12,10). La origine, această expresie are un sens foarte precis: indică darul care permite să se distingă, între cuvintele inspirate sau profetice rostite în timpul unei adunări, cele care vin de la Duhul lui Cristos de cele care provin de la alte duhuri, adică ori de la duhul omului, ori de la duhul demoniac, ori de la duhul lumii.
Prima predică de Advent a părintelui Raniero Cantalamessa (2 decembrie 2016)
28 decembrie 2016.
Cu celebrarea a 50 de ani de la încheierea Conciliului al II-lea din Vatican s-a terminat prima fază de "după Conciliu" şi se deschide alta. Dacă prima fază a fost caracterizată de problemele referitoare la "receptarea" Conciliului, aceasta nouă va fi caracterizată, cred, de completarea şi integrarea Conciliului; cu alte cuvinte, de recitirea Conciliului în lumina roadelor produse de el, punând în lumină şi ceea ce lipseşte în el, sau e prezent numai în fază seminală.
Termeni de Utilizare   |  Politica de confidentialitate
Copyright 2010 Comunitatea Magnificat