Întâlnirea responsabililor fraternităților din România

În zilele de 28-29 august, a avut loc la Miercurea Ciuc întâlnirea anuală de formare și de comuniune a responsabililor fraternităților din România. Din Italia au fost invitaţi şi au reușit să participe la întâlnire Giuseppe Piegai şi Teresa Ciociola. 

Dimineaţa zilei de sâmbătă ne-a adus, la prima oră, bucuria de a ne regăsi. Dumnezeu a făcut posibilă prezenţa tuturor responsabililor din România. Dar inimile noastre erau încă stinghere şi, la rugăciunea de laudă care a deschis ziua, Domnul ne-a îndemnat să ne împărţim în grupuri şi să ne rugăm unii asupra altora cu impunerea mâinilor. A fost primul din multele daruri care ne aşteptau. 

Învăţăturile inspirate din Scrisoarea Întâi a primului papă, sfântul apostol Petru, a început apoi să sădească în pământul pregătit prin rugăciune al inimilor noastre, semințe tainice, menite să rodească la timpul potrivit.  

„Fiţi sfinţi, pentru că eu sunt sfânt!” 

„Purtaţi-vă ca nişte oameni liberi, dar nu ca cei care fac din libertate o acoperire a răului, ci ca slujitori ai lui Dumnezeu!” 

„În sfârşit, fiţi toţi într-un gând, compătimitori, [plini] de iubire faţă de fraţi, milostivi şi umiliţi.” 

Seara, când eram adunaţi în jurul Preasfântului Sacrament în adoraţie, Domnul a privit din nou cu milostivire spre noi şi ne-a dăruit, fiecăruia în parte, ocazia de a ne elibera de orice neiertare dintre noi şi de reconstrui punţi de iubire. A fost un moment de mare har, în care bunul nostru Isus a vindecat răni şi a descuiat lacăte care blocau o autentică inter-relaţionare fraternă.

Momentele de împărtăşire, mai ales în cea de-a doua zi a întâlnirii, au fost ocazii preţioase de a afla unii despre alţii, de a primi sfaturi, de a ne îmbogăţi unii pe alţii.

Aceasta formare ne-a  ajutat să înțelegem mai bine ce înseamnă slujirea de responsabil și că este important sa știm cine suntem,  să fim în adevăr cu noi înșine și după aceea sa ne îndreptăm către frați și să-i slujim cu iubire. 

La despărţire, una din surioarele responsabile exclama: “Acum că abia ne-am «încălzit» trebuie să plecăm! Ar trebui să mai stăm o săptămână!” Dar, aşteptând momentul despre care Domnul deja ne-a vorbit, acela în care vom avea şi în România un Campus comunitar de vară, ne-am întors fiecare, cu inimi reînnoite, la familiile şi la fraţii noştri.