Zi comunitară în Fraternitatea din București

          Sâmbătă, 7 mai, Fraternitatea Misericordia din București s-a reîntâlnit la Mănăstirea Sfânta Familie pentru o nouă experiență de rugăciune, formare și comuniune în cadrul unei zile comunitare. Programul a început cu rugăciunea de laudă carismatică, o rugăciune în care Domnul ne-a surprins pe toți atât prin „firul” neașteptat pe care ni l-a propus, cât și prin invitația de a rămâne în rugăciune, în prezența Lui, un timp mai îndelungat. A fost o rugăciune profundă și condusă creativ de Duhul Sfânt, Domnul invitându-ne încă de la început să punem cu toții într-un coș simbolic ghemul vieții și suferințelor, al păcatelor și problemelor noastre, iar El ne-a dat în schimb fiecăruia o candelă, adică lumina lui Isus. Prin acest gest i-am oferit Lui controlul asupra firelor întregii noastre vieți. Apoi, pe măsură ce rugăciunea înainta, Domnul ne-a arătat prin profeții și imagini profetice că El deja desface ghemul și nodurile sale cu ușurință, chiar mai mult de atât, că El începe să ardă firele, folosind candela, lumina lui Isus. Această dinamică „generată” de Duhul Sfânt în rugăciune a fost trăită cu multă abandonare și cu un sens de eliberare de către toți cei prezenți. După ce ne-a luat poverile personale, Domnul ne-a invitat la comuniune cu toți cei prezenți, printr-o dinamică a ținerii de mână a celui din dreapta și din stânga, însoțită de o nouă imagine profetică a unui alt ghem, dar data aceasta cu fire ale comuniunii, ale apartenenței și ale apropierii profunde. 

          După rugăciunea de laudă puternică și prelungită, a urmat învățătura zilei, intitulată: „Domnul este Mântuitorul”. Din nou, Domnul ne-a vorbit și ne-a edificat. Ne-a vorbit despre El ca fiind păstorul cel adevărat, pe care noi, oițele, îl „recunoaștem” și îl urmăm. Dar această cunoaștere a Lui și apartenență la turmă vine, în primul rând, din abandonarea docilă în mâinile Lui și acceptarea iubirii salvatoare pe care ne-o oferă. Prin această învățătură, de asemenea, Domnul ne-a reamintit că, din cauza păcatului, noi nu suntem în pace cu noi înșine, în armonie cu sinele nostru, și că prin darul mântuirii își dorește să ne re-împrietenească cu propria inimă. Isus vine în fiecare părticică a vieții noastre ca să o mântuiască, ca să ne dea viață din belșug. 

           Rugăciunea de laudă și învățătura ne-au deschis inimile în continuare spre comuniune, pe care am putut să o punem în practică în timpul momentelor de destindere, agapa fraternă. Ghemul comuniunii! Domnul ne-a oferit prilejuri de a ne deschide cu bucurie unii spre alții, mai ales spre frații mai noi, de a cunoaște mai bine alți frați și surori din “familia” fraternității, prilej de prietenie și îmbogățire reciprocă.

          Ziua comunitară s-a sfârșit cu Sfânta Liturghie și cu un scurt dar intim moment de adorație euharistică. Îi mulțumim Domnului pentru „dinamicile” la care ne-a provocat, pentru momentele edificatoare, dar și pentru fericirea de a fi un trup și de a ne bucura unii de alții.