Îndrumare spirituală

„După cum fierul ascute fierul, tot astfel și omul însuși îl ascute pe semenul său” (Prov 27,17).

În Comunitatea Magnificat, îndrumarea spirituală este o caracteristică specifică de care beneficiază toţi membrii şi este exercitată ca o slujire pentru toţi cei care se simt chemaţi să parcurgă un drum comunitar. „Nu e bine ca omul să fie singur” (Gen 2,18) este valabil îndeosebi şi în primul rând pentru viaţa spirituală. Însuşi stilul de viaţă al Comunităţii bazat pe împărtăşire, face ca îndrumarea spirituală – loc al confruntării, al discernământului şi al ascultării Duhului – să fie o exigenţă şi un fundament al oricărui progres spiritual.

Întrucât, drumul comunitar în Comunitatea Magnificat conţine mai multe etape de formare, îndrumarea spirituală este oferită în funcţie de nivelul de formare la care se află persoana.  

    
1. SEMINARUL DE VIAŢĂ NOUĂ ÎN DUHUL SFÂNT

Seminarul de viaţă nouă în Duhul Sfânt este prima etapă de formare, numită şi kerygmatică. Desigur că în această etapă, îndrumarea spirituală este destul de superfluă, întrucât nu se poate intra în profunzime decât încet, încet parcurgând un drum de formare. Iar obiectivele îndrumării spirituale sunt acelea de a pune bazele unei vieţi creştine autentice.

Obiectivele îndrumării:

a. Conformarea cu Cristos, care este Domnul şi centrul vieţii.
Îndrumarea spirituală începe o muncă de creştere a omului conform Duhului Sfânt şi stimulează rugăciunea personală, participarea la Sfintele Sacramente, ascultarea Cuvântului, contemplarea lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Prieten, Mântuitor, Domn şi model de viaţă…

   
2. DISCIPOLATUL

În a doua etapă de formare, care este Discipolatul, exigenţele umane şi spirituale ale celui care continuă drumul comunitar sunt deja mai profunde, iar îndrumarea spirituală încearcă să răspundă acestor exigenţe, care privesc mai curând construirea fiinţei umane printr-un proces intensiv de eliberare şi vindecare interioară. Prin urmare, obiectivele îndrumării spirituale sunt mai ample în această etapă decât în cea precedentă.

 Obiectivele îndrumării:

a. Cunoaşterea profundă a persoanei, a istoriei din trecut şi a vieţii sale actuale.Îndrumarea spirituală este făcută din deschiderea inimii care ne face capabili să primim şi să ascultăm. Ea ajută:
–    să vedem viaţa (şi viaţa de credinţă), ritmurile sale de creştere, întâlnirile care au marcat-o pozitiv, momentele în care s-a ajuns la certitudinea de a fi iubit de Dumnezeu;
–    să înţelegem momentele de întuneric, ispitele de-a lungul drumului de credinţă, când a fost greu să recunoaştem prezenţa Domnului sau ne-am îndoit de iubirea lui.
b. Căutare şi dezvoltare a darurilor personale, a atitudinilor, a dorinţelor, a afinităţilor, a virtuţilor umane şi creştine. Îndrumarea spirituală încearcă în această fază să ajute discipolul să accepte, în lumina credinţei, că istoria personală din trecut şi prezentul, bogate în daruri, au fost voite de Dumnezeu.
c. Purificare, vindecare şi convertire. Nu putem fi naivi sau optimişti în mod fals; există în fiecare carenţe, vicii, răni, egoisme şi dificultăţi din care nu reuşim să ieşim. Aici îndrumarea spirituală devine o invitaţie la convertire pentru o schimbare treptată cu privire la rugăciune, caracter, folosirea timpului, atenţia zilnică faţă de ceea ce este important.
   
3. NOVICIATUL

În a treia etapă de formare, care este Noviciatul, îndrumarea spirituală merge şi mai în profunzime şi are ca scop, pe lângă problemele vieţii cotidiene, discernământul în vederea chemării personale la Comunitatea Magnificat sau în altă parte. Scopul este acela de a ajuta pe fiecare în parte să-şi găsească locul în Biserică şi în lume şi pentru a descoperi care este voinţa lui Dumnezeu cu fiecare în parte. Această etapă presupune un discernământ vocaţional şi de aceea fiecare persoană este ajutată să înţeleagă dacă Dumnezeu o cheamă să facă parte din Comunitatea Magnificat sau nu. După acest discernământ fiecare persoană are libertatea de a răspunde sau nu la chemarea lui Dumnezeu. A răspunde liber la chemarea lui Dumnezeu înseamnă a dori şi a asuma în mod oficial şi public Angajamentul de Alianţă cu cele patru Promisiuni: Sărăcia, Iertarea permanentă, Construirea iubirii, Slujirea.

Obiectivele îndrumării:

a. Discernământ cu privire la deschiderea faţă de planul lui Dumnezeu cu propria viaţă cu atenţie deosebită la propria stare de viaţă, la atitudini, la posibilităţile de slujire şi de angajare pentru Împărăţia cerurilor.
Îndrumarea spirituală formează persoana pentru propria stare de viaţă şi pentru a trăi viaţa de zi cu zi: familia, vocaţia, relaţiile cu prietenii şi afinităţile, serviciul/studiul, alegerile făcute.

4. CENACOLUL SAU FORMAREA PERMANENTĂ

După etapa Noviciatului, care este o etapă de formare în vederea asumării Angajamentului de Alianţă în Comunitatea Magnificat, urmează etapa formării permanente, numită Cenacolul. Această formare permanentă constă într-un drum spiritual care are drept obiectiv sfinţenia, deoarece cu toţii suntem chemaţi de Dumnezeu la sfinţenie. Îndrumarea spirituală din această etapă de formare permanentă este bineînţeles diferită de celelalte etape şi mult mai profundă, deoarece exigenţele persoanei sunt din ce în ce mai mari. Asta şi datorită faptului că după ce şi-a găsit locul şi menirea, persoana nu mai este în căutarea înţelegerii chemării sale şi prin urmare îi rămâne o singură dorinţă, şi anume să înainteze pe calea sfinţeniei. De aceea obiectivele sunt diferite faţă de etapele anterioare.

Obiectivele îndrumării:

a. A distinge în primul rând ceea ce este bine de ceea ce este rău în sens obiectiv, conform criteriilor evanghelice, şi în sens subiectiv, adică ce este bine sau rău „pentru mine”, în această fază a drumului meu de creştere.
Îndrumarea spirituală ajută la discernământul duhurilor, pentru a înţelege ceea  ce  vine de la Dumnezeu şi ceea ce este rod al înşelării.
Iată, aşadar, că îndrumarea spirituală vine mereu în întâmpinarea exigenţelor personale care sunt diferite de-a lungul acestui drum spiritual, care constă în diferite etape  de formare.

  Conform Regulamentului Comunităţii Magnificat (cf. art. 25):

1. În Comunitate, îndrumarea este un dar care ajută să se trăiască conform chemării primite şi să crească în credinţă parcurgând un drum de convertire: «Adevărata convertire nu este un fapt privat, nici subiectiv, şi trece dincolo de devoţiunea de tip sentimental. Se poate concretiza doar într-o comunitate de credinţă care este în măsură să ne alimenteze şi să ne unească pentru a realiza […] împărăţia lui Dumnezeu pe pământ» (cf. 1In 2,15). 

2. Îndrumarea este exprimarea iubirii trupului pentru fiecare mădular al său, cuprinde fiecare domeniu al vieţii şi este exercitată de un îndrumător spiritual. 

3. Îndrumătorul este ales de către Responsabilii de Fraternitate împreună cu cel care este îndrumat; el este un membru aliat, de regulă din propria Fraternitate, şi care are o carismă pastorală recunoscută.

4. Îndrumătorul spiritual, pentru a-l ajuta pe fratele care i-a fost încredinţat să se înrădăcineze tot mai mult în vocaţia comunitară, desfăşoară următoarele îndatoriri:
–    se roagă cu el;
–    îl susţine cu sfatul său;
–    îl stimulează să crească din punct de vedere uman şi spiritual;
–    îl ajută să facă alegeri cu conştiinţă dreaptă;
–    îl ajută să-şi verifice fidelitatea faţă de Angajamentul Alianţei.

5. Îndrumătorul spiritual se întâlneşte cu fratele încredinţat lui cel puţin o dată la două luni de zile.

6. Îndrumătorul spiritual poate fi înlocuit de Responsabilii de Fraternitate la iniţiativa proprie a îndrumătorului sau a celui îndrumat.

7. Responsabilii de Zonă se îngrijesc de formarea îndrumătorilor spirituali.