Ministerul Național de Cântece – sub ungerea Duhului

La inițiativa Ministerului Național de Cântece al Comunității Magnificat, ministerele de cântece ale fraternităților din Alba-Iulia, Bacău, București și Râmnicu-Vâlcea s-au întâlnit în weekend la Mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți de la Ciofliceni, pentru repetiții și comuniune. Am fost prezenți în total 26 de frați și surori, dornici de comuniune și deschiși să descoperim împreună cum să-i aducem Domnului laudă prin cânt, într-o manieră mai profundă și în Duh.

Ziua de sâmbătă a fost rezervată instrumentelor și instrumentiștilor. După terminarea momentelor de primire și cazare, ne-am unit cu toții într-o scurtă, dar pătrunzătoare rugăciune de laudă, în care Domnul ne-a vorbit despre importanța participării fiecăruia la această întâlnire. Pentru a alunga orice dubiu din inima noastră în fața noutății, am primit un cuvânt de întărire din 1Tes 2,1: „Voi înşivă, fraţilor, ştiţi că venirea noastră la voi nu a fost zadarnică”. Și într-adevăr, venirea fraților pentru această formare nu a fost zadarnică, așa cum au constatat cu toții la final.

Mai apoi, după încălzirea vocilor am început repetițiile propriu-zise. De la clape, nai, chitară, percuție până la versuri și linie melodică, am lucrat cu dăruire la opt cântece noi, printre care: „Plăsmuiește-mă”, „Ești aici”, „Suflarea ta”, „Tu ești Rege”.  Desigur, am avut parte și de pauze, pentru a ne bucura de frumusețea naturii, de hrana spirituală de la jertfa Sfintei Liturghii, precum și de mâncarea bună servită la mese.

Duminică dimineața ni s-au alăturat mai mulți frați de la ministerele de cântece. Alături de ei, am luat parte la Sfânta Liturghie, urmată imediat de un moment profund de invocare a Duhului Sfânt. În acest cadru de rugăciune, am primit îndemnul de a ne lua de mâini și de a ne uni în slujire pentru că, deși suntem colorați diferit, prin El devenim parte a aceluiași aluat. Ziua a continuat cu repetiții. Timp de o oră, am avut în mijlocul nostru un profesionist, de la care am primit „critici constructive” care să ne facă mai sensibili la nuanțele muzicale ale cântecelor. Acestor indicații tehnice s-au adăugat îndemnurile de a cânta „sub ungerea Duhului”, de a lăsa cântecul să se transforme în rugăciune. Am cântat până când ni s-a făcut foame. După prânz și după o plimbare prin curtea frumoasă a mănăstirii, am continuat să cântăm până s-a făcut timpul să plecăm acasă. 

Am pornit spre casele noastre cu o „temă”: să intrăm în spiritul cântecului. Să studiem, să repetăm, dar să o facem în rugăciune, în comuniune cu voi toți, frații noștri. Să ne lăsăm unși de Duhul divin care dă armonie, muzicalitate și viață existenței noastre. 

Așadar, vă invităm pe toți să ne însoțiți cu rugăciunile voastre, pentru ca lucrarea bună începută acum să ajungă la desăvârșire – spre edificarea fraternităților noastre dar, mai ales, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. 

A consemnat: Andreea Blăjuț