Ministerul Responsabililor

În Comunitatea Magnificat există un „minister de grijă specială” pentru viaţa Comunităţii şi a membrilor ei, asigurat de către cei care sunt numiţi sau aleşi drept Responsabili în Comunitate, la diferite nivele:

Responsabili Generali,
Responsabili de fraternitate.

Exercitarea acestei slujiri este întotdeauna colegială, prin urmare nu există doar un singur responsabil, ci fiecare nivel de responsabilitate are un grup de responsabili, în interiorul căruia există un moderator. Îndatoririle responsabililor de la fiecare nivel, ca şi ale respectivilor moderatori, sunt prevăzute în Regula de Viaţă a Comunităţii Magnificat.

Sintetizând rolul celor trei nivele de responsabilitate, fraţii care slujesc în acest Minister al Responsabililor se ocupă cu:

– păstrarea Comunităţii ancorată în vocaţia proprie,

– promovarea prin orice mijloc a unităţii şi păcii în trupul comunitar,

– realizarea unei creşteri umane şi creştine, respectând libertatea persoanei,

– îngrijirea pastorală a membrilor Comunităţii,

– stabilirea drumurilor de creştere pentru fiecare nivel,

– recunoaşterea carismelor individuale ale membrilor şi integrarea în ministere,

–organizarea diferitelor ministere pentru viaţa Fraternităţilor şi numirea responsabililor de ministere,

– păstrarea relaţiei cu preoţii, cu autorităţile ecleziale locale şi cu alte instituţii ecleziale,

– discernământul diferitelor proiecte de evanghelizare,

–discernământul admiterii la Şcoala de Comunitate, Noviciat, Amici şi pentru Angajamentul de Alianţă.

Regulamentul Comunităţii Magnificat adaugă şi categoria Responsabililor de ministere care se îngrijesc, în funcţie de carisma pe care o au şi de mandatul primit, de organizarea şi funcţionarea diferitelor slujiri şi ministere pe care o Fraternitate le are.

      

Dimensiunea spirituală a Ministerului Responsabililor

Slujirea de Responsabil ar putea fi rezumată în trei prerogative: CĂLĂUZĂ, SENTINELĂ, PĂZITOR.

A fi călăuză

Sf. Petru îi invita pe păstori să nu se facă stăpâni peste cei încredinţaţi grijii lor, ci mai curând să se străduiască să fie exemple pentru turmă (cf. 1Pt 5,3). Acesta este modul, prin excelenţă, de a călăuzi. Dacă acest mod nu există, atunci un responsabil riscă să devină o „călăuză oarbă” (cf. Mt 15,14) în loc să fie o călăuză cu autoritate şi un exemplu pentru fraţi. Sf. Paul îl îndeamnă pe Tit cu aceste cuvinte: „Prezintă-te pe tine însuţi, în toate, exemplu de fapte bune…” (Tit 2,7a). Iar lui Timotei, acelaşi Sf. Paul îi scrie: „Să devii un model pentru toţi cei care cred: în cuvânt, în purtare, în iubire, în credinţă, în nevinovăţie” (1Tim 4,12b).

Un responsabil, dacă este o călăuză, nu stăpâneşte asupra fraţilor, ci îi ajută şi îi îndrumă în a lua deciziile corecte conform Evangheliei, a învăţăturilor Magisteriului Bisericii şi a voinţei lui Dumnezeu, opunându-se în acelaşi timp tuturor deviaţiilor şi a tot ceea ce înseamnă „mentalitatea lumii acesteia” (cf. Ef 2,2a), după cum învaţă şi apostolul Ioan: „Să nu iubiţi lumea şi nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este în el. Pentru că tot ce este în lume – pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii – nu este de la Tatăl, ci de la lume. Dar lumea şi pofta ei trec, însă cel care împlineşte voinţa lui Dumnezeu rămâne în veci” (1In 2,15-17).

A fi exemplu sau model însemnă a da mărturie prin propria conduită de viaţă. La fel ca şi Sf. Paul, orice Responsabil trebuie să poată spune fraţilor încredinţaţi lui: „Aşadar, vă îndemn: fiţi imitatorii mei” (1Cor 4,16). Trebuie să mergem cu Domnul în aşa fel încât propria mărturie să ajungă la punctul de a spune cu adevărat şi fără prezumţie: „Fiţi imitatorii mei aşa cum eu sunt al lui Cristos” (1Cor 11,1).

A fi sentinelă

În lumina cuvântului pe care Domnul îl adresează profetului Ezechiel, Responsabilii îşi exercită rolul lor de sentinele atunci când îi ajută pe fraţii încredinţaţi lor să combată păcatul care le întinde mereu curse: „Tu, fiul omului, eşti străjerul pe care l-am pus peste casa lui Israel. Tu vei auzi cuvântul din gura mea şi le vei da de ştire din partea mea” (Ez 33,7).

Responsabilii au deci şi rolul de a-i îndemna pe fraţi să ţină garda sus în lupta spirituală, ajutându-i să-şi ia forţa şi vigoarea de la Domnul, folosindu-se împotriva uneltirilor diavolului de toate armele necesare pentru a obţine victoria: adevărul, dreptatea, zelul pentru Evanghelie, credinţa şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu (cf. Ef 6,10.17). Un bun responsabil îi va îndruma cu insistenţă pe fraţi în direcţia unei vieţi sacramentale regulate şi nu ocazionale, motivându-i mereu în dorinţa de creştere pe drumul de sfinţenie şi nu doar în vederea vindecării şi a rezolvării propriilor probleme.

A fi păzitor

O altă prerogativă fundamentală a responsabilului este aceea de a fi păzitor, atât păzitor al identităţii, cât şi al apartenenţei la Comunitatea Magnificat, dacă la aceasta este chemat de Dumnezeu.

Cu privire la identitate, rolul responsabilului este acela de a-i ajuta pe fraţi, atât la nivel personal, cât şi comunitar, să dobândească trăsăturile evanghelice, „înnoiţi în spiritul minţii şi îmbrăcaţi cu omul cel nou” (cf. Ef 4,23-24), bine întemeiaţi pe fundamentele experienţei botezului în Duhul Sfânt (sau a efuziunii), în exercitarea carismelor Duhului, în rugăciunea comunitară şi personală, în slujirile încredinţate, fiecare conform etapei de creştere la care a ajuns şi a statutului comunitar pe care îl are.

Cu privire la apartenenţă, responsabilii trebuie să îi sensibilizeze şi să îi stimuleze continuu pe fraţii care le sunt încredinţaţi să fie deschişi în a primi profeţia Comunităţii şi viziunea pastorală a acesteia, printr-o continuă ascultare a Duhului Sfânt şi un continuu discernământ, astfel încât la nivel personal şi comunitar Dumnezeu să-şi poată duce la îndeplinire planul pe care îl are în Biserică şi în lume cu această Comunitate pe care El a suscitat-o cu un scop precis.