Campus comunitar de vară

După aproape trei ani de discernământ comunitar, fraternitatea „Misericordia” din București a organizat primul său campus comunitar. În perioada 22-28 august, la munte, la umbra bisericii “Adormirea Maicii Domnului” din Predeal, ne-am întâlnit pentru a da curs impulsului din inima multor frați și surori de a trăi experiența unui campus comunitar de vară la noi în țară.

Discernământul a început încă din 2019, când Domnul trimitea multe cuvinte de încurajare fraternității, cu accentul pe a demara totul pas cu pas – să fie mai întâi un timp de comuniune pentru noi, iar treptat să devină și un mijloc de evanghelizare. Pandemia care a început în anul 2020 a îngreunat punerea imediată în practică a acestei inițiative, însă ne-a permis să discernem mai bine voința Domnului și ne-a purificat motivațiile.

În ultima săptămână din august, pe măsură ce, de la o zi la alta, creștea numărul celor prezenți în campus, puteam vedea cum se concretizează cuvintele primite în timpul discernământului din anii trecuți. Menționăm un cuvânt care a fost primit de două surori și care le rezumă pe toate celelalte: „Urcați pe munte, aduceți lemne și reclădiți casa” (Ag 1,7).Interpretarea inspirată de Domnul a făcut referire nu atât la locația campusului (deși a fost confirmată și aceasta prin Mih 4,1-2), cât mai ales la atitudinea cu care Domnul ne cerea să trăim această experiență. Pe de o parte, ne spunea căreclădirea casei înseamnă eliberare, vindecare, o reclădire interioară. Și într-adevăr, pe durata campusului, Duhul a suscitat în timpul adorației sau a rugăciunilor de laudă multe momente de vindecare. Pe de altă parte, Domnul ne pregătea pentru a ne frânge așa cum lemnele trebuie prelucrate pentru a fi bune de construcție. Iar aici ne-am simțit provocați cu precădere în activitățile organizatorice, când a trebuit să ne slujim unii pe alții descoperind noi limite și diferențe de acceptat și de iubit la noi și la ceilalți pentru a putea construi trupul comunitar în mod cât mai autentic. 

În această experiență Dumnezeu ne-a invitat cu insistență să fim copii (cf. Mc 10,15-16), să venim la El cu libertatea și bucuria de a ne ști iubiți și doriți de El așa cum suntem. În acest sens ne-au ajutat copiii numeroși prezenți în campus. Ei au fost un semn vizibil, prin care am înțeles cum, vioi sau supărați, să alergăm în brațele Părintelui nostru pentru a ne găsi împlinirea și împăcarea. Totodată, Domnul ne-a vorbit, prin imaginea profetică a unei mări pe care pluteau așteptările și dorințele noastre, că este necesar să ne golim de acestea pentru a putea ajunge la El. La final campusului, prin imaginea înălțării lui Isus la cer (cf. Lc 24,50-53), am fost încurajați să ne întoarcem la Ierusalim cu bucurie mare binecuvântându-l pe Dumnezeu pentru ceea ce a făcut și va mai face. 

A fost întăritor pentru noi să avem liturghie zilnică și posibilitate adorației euharistice chiar de la primul nostru campus din România, și suntem recunoscători Domnului pentru acest privilegiu și pentru primirea călduroasă a parohiei gazdă. O bucurie aparte a fost sa avem în mijlocul nostru un frate din afara comunității, a cărui prezență ne-a confirmat chemarea la deschidere și evanghelizare prin campus. Mulțumim Domnului și pentru că a schimbat prognoza meteo și ne-a dat timp senin în loc de ploaie – perfect pentru drumeții și activități frumoase și creative pentru copii. Noi, împreună cu echipa de organizare, ne-am notat ce este de îndreptat și îmbunătățit pentru următorul campus comunitar, iar vouă, fraților și surorilor, v-am scris „ce am văzut şi am auzit pentru ca şi voi să aveţi comuniune cu noi, iar bucuria noastră să fie deplină” (1In 1,3-4).