„Cât despre mine, eu și casa mea îi vom sluji Domnului” Celebrarea Alianței în fraternitățile din România

Sâmbătă, 12 decembrie 2020, patru dintre cele cinci fraternități din România ale Comunității Magnificat – Fraternitatea „Betleem” din Popești-Leordeni, Fraternitatea „Misericordia” din București, Fraternitatea „Shalom” din Bacău și Fraternitatea din Râmnicu-Vâlcea – s-au adunat din toată țara, într-o atmosferă festivă și plină de bucurie, pentru a celebra Alianța cu Domnul și cu frații în biserica mănăstirii carmelitane de la Snagov (în apropiere de București), care ne găzduiește an de an și pentru întâlnirea noastră națională de Rusalii. Datorită situației epidemiologice dificile, Fraternitatea din Alba Iulia, oraș aflat în carantină, a putut fi prezentă la eveniment doar online, întreaga celebrare fiind transmisă via Facebook.

Numărul aliaților care au luat parte la celebrare și și-au reînnoit angajamentul de Alianță a fost de 39 de frați și surori, cărora li s-au adăugat 12 noi aliați din trei fraternități. Alături de toți aceștia, au fost prezenți numeroși novici și amici din fraternitățile noastre, precum și invitați speciali, astfel încât încăpătoarea biserică a mănăstirii s-a umplut de frați și surori.

Programul a debutat în prima parte a zilei cu o rugăciune de laudă carismatică animată de membri ai ministerelor de laudă și de cântece din fraternitățile prezente, rugăciune care a s-a transformat treptat într-un moment profetic forte, pe parcursul căruia Domnul a vorbit fraternităților noastre în modul cel mai profund. Una dintre imaginile profetice primite în timpul rugăciunii a fost aceea a unor struguri puși împreună la zdrobitor, încurajare spre a nu ne teme să renunțăm la noi înșine pentru că Domnul vrea să facă din noi un vin pentru ceilalți, vinul de nuntă. Sub acțiunea Duhului, un sens de comuniune plină de bucurie și recunoștință, de unitate profundă, a străbătut până la finalul rugăciunii pe toți frații și surorile prezente.

După prânz, ca moment pregătitor pentru Alianță, în aceeași biserică a urmat o învățătură încheiată cu un moment de adorație euharistică. În învățătură, părintele Victor ne-a prezentat tuturor semnificația Alianței, ca legământ de iubire și iubirea concretă a lui Dumnezeu pentru de noi și a noastră pentru El. Adorația euharistică a fost momentul în care cei prezenți i-am cerut Domnului să ne vindece de fidelitatea noastră săracă și atât de dependentă din lege, căci El nu are nevoie de „perfecți” sau perfect „pregătiți”, ci doar de frați și surori deschiși Lui. Domnul așteaptă doar ca noi să ne asumăm reciprocitatea iubirii, să ne lăsăm iubiți de El, lăsându-i bucuria că este la rându-i foarte prețios pentru noi. La întrebarea „Vrei sa te căsătorești cu mine astăzi?”răspunsul fiecăruia a fost personal, intim, însă bucuria s-a simțit în trup, căci am simțit din nou cu toții măreția chemării, dorința de angajare la o relație mai profundă cu Dumnezeu, la a visa visul său nebunesc.

Momentul central al întregii sărbători a fost, desigur, Sf. Liturghie, în cadrul căreia a avut loc Alianța și consacrarea publică a trei surori aliate. Aceasta fost prezidată de noul păstor al Arhidiecezei de București, Î.P.S. Aurel Percă. A fost un moment important pentru toți participanții, cu biserica plină de frați și surori îmbrăcați în albe, însă cele mai mari emoții le-au avut cei 12 frați și surori care au făcut pentru prima dată promisiunea lor de Alianță. După citirea Evangheliei, în fața episcopului, fiecare dintre ei a fost chemat pe nume și prezentat, apoi au îmbrăcat alba – haina comunității, semnul vizibil al apartenenței lor la această „mănăstire cu ziduri invizibile”, numită Comunitatea Magnificat. Predica Î.P.S. Aurel a fost ziditoare. Ne-a amintit mai întâi de experiența întâlnirii personale cu Dumnezeu din care se naște motivația de a-l alege mereu pe El, dar și de impulsul Duhului Sfânt care ne trezește la viață și ne arată pașii necesari pentru a corespunde chemării. Apoi arhiepiscopul a fixat Alianța în context eclezial: așa cum Euharistia este un legământ mereu actual, care trece dincolo de timp și spațiu, la fel și Alianța pe care o facem este mai mult decât suma angajamentelor noastre calculate în săptămâni și ani. Este vorba, de fapt, despre binele spiritual adus întregii comunități ecleziale, căci binele nostru personal și binele Comunității Magnificat sunt încadrate în sfera comunitară a Bisericii. Î.P.S. Aurel ne-a îndemnat să ne trăim chemarea de a fi vestitori și colaboratori ai veștii celei bune, să fim asemenea unei grădini cu diferite plante care crește pe rădăcina Botezului și care cu armonia și parfumul ei înfrumusețează și desăvârșește Biserica. Un cuvânt aparte din predică a fost adresat consacratelor din fraternitățile noastre, cărora le-a fost propusă Maria ca paradigmă a vocațiilor, întrucât consacrarea cere o disponibilitate totală și un entuziasm absolut în a-l urma pe Mire, după modelul Mariei.

După reînnoirea făgăduințelor de la Botez, a venit momentul solemn în care toți aliații prezenți au rostit în cor angajamentul de Alianță. Noii aliați, care l-au rostit pentru prima oară, și-au scris apoi numele în Cartea Alianței aflată pe altar și au primit Regula din mâna arhiepiscopului. Chiar dacă măsurile de siguranță ne-au constrâns să ne răspândim în toată biserica, aceasta s-a transformat într-un cenacol, un templul al Duhului Sfânt în care a răsunat cântecul „Cât despre mine, eu și casa mea îi vom sluji Domnului”.

După Împărtășanie, un moment special și profund emoționant a fost cel în care trei dintre surorile aliate din fraternitățile noastre au făcut promisiunea publică temporară de castitate pentru Împărăție. Au fost chemate pe nume în fața Mirelui ceresc și prezentate arhiepiscopului, delegatului Moderatorului general și întregii Comunității, iar ele au spus asemenea Mariei: „Iată-mă, Doamne, fie mie după Cuvântul tău!”. După mai mulți ani de asumare a promisiunii private de castitate, au răspuns acum public cu entuziasm la chemarea Domnului de a trăi promisiunea de castitate pentru Împărăție, o promisiune pe care arhiepiscopul a descris-o ca „anticiparea aici pe pământ a ceea ce este viața în cer”, îndemnându-le pe noile consacrate să își trăiască vocația spre mai marea slavă a lui Dumnezeu.

Nu doar datorită condițiilor epidemiologice, întreaga zi a fost într-un anumit fel „specială”. De-a lungul ei am trăit cu toții cu sentimentul, încă vag definit, că Domnul face „ceva nou”. A cântat cerul de bucurie cu sfinții săi și fiecare fibră a existenței noastre a cântat Magnificat! Aceasta a fost ziua Alianței.