În așteptarea Duhului Sfânt

Sâmbătă, 10 aprilie, în ajunul solemnității Divinei Milostiviri, la Mănăstirea „Sfânta Familie” a fraților Ioaniți, fraternitatea „Misericordia” din București s-a întâlnit pentru a sărbători ziua numelui fraternității. Ziua comunitară a fost cadrul favorabil pregătit de Domnul pentru a ne predispune inimile la revărsarea iubirii divine.

Ca de obicei, ziua a început cu primirea călduroasă a participanților și cu rugăciunea de laudă carismatică. A fost o rugăciune intensă în care Domnul a atins mult prin cuvinte, imagini profetice și cântece care ne-au îndemnat să privim doar către El – o invitație de a renunța la trecut și la a urma pas cu pas chemarea lui.

Am continuat apoi cu învățătura pe baza cuvântului din Fapte 1,12 -14, în care suntem provocați asemenea apostolilor să stăm împreună „într-un cuget”, să stăruim în rugăciune așteptând împlinirea promisiunii lui Isus. Fiecare dintre cei prezenți acum două mii de ani în Cenacol a avut propria cădere. Fiecare se putea întreba: „Ce caut eu aici împreună cu aceștia? Cu acesta care l-a trădat în fața unei slujnice, cu aceștia cărora nu de mult le-a trecut prin minte să ceară locuri la dreapta și la stânga, cu cei care nici nu l-au îngropat bine pe Isus și au fugit spre Emaus, cu acesta care s-a îndoit de învierea lui Isus și s-a trezit el că vrea să pună degetul în coasta lui, că vrea să fie el alftel?” Cu toate acestea, fiecare a asumat slăbiciunea celuilalt și au rămas împreună în așteptarea Duhului. Asemenea apostolilor, și noi am fost  motivați să acceptăm carențele celorlalți, privindu-i și primindu-i cu milostivirea cu care și noi am fost primiți. La finalul învățăturii, am fost invitați ca, printr-o dinamică profundă în grupuri de câte doi, să ne încredințăm unii altora aspirațiile adânci ale inimii sau anumite preocupări, rugându-ne fiecare pentru năzuințele fratelui și făcându-ne înaintea Domnului purtătorii speranței pentru el. 

Comuniunea fraternă a fost trăită pe deplin la Sfânta Liturghie în cadrul căreia, cu mic cu mare, ne-am hrănit cu Isus, Cuvânt și Euharistie. După hrana spirituală a fost binevenit prânzul (pizza și altele), un moment prielnic de împărtășire și de construire a iubirii fraterne. 

Ziua s-a încheiat cu un moment de destindere. A intrat în rol Ministerul pentru copii (numeroși), care ne-au încântat cu câteva frumoase cântece de animație. Apoi cenacolele și noviciatul. Prin cântece, poezie, joc și puzzle ne-am amintit de bucuria sfântă pe care Duhul o suscită în fiecare dintre noi atunci când dăm curs șoaptei sale. 

Isus, cel veșnic viu, să rămână în voi, în noi, în toți. Cristos a înviat!