Stând în spărtură

Sâmbăta 23 octombrie, câțiva membrii ai Fraternității „Misericordia” din București au dat curs impulsului profetic primit de Ministerul de mijlocire de a fi străjeri pentru țara noastră, într-un mod inedit.

Provocarea a fost lansată de-a lungul mai multor rugăciuni de mijlocire în timpul cărora frații și surorile au simțit că Domnul le cere să proclame domnia și autoritatea lui Cristos asupra României, asupra conducătorilor țării, însă într-un mod concret și în afara zidurilor Capelei. După o perioadă de discernământ, vineri 15 octombrie, la rugăciunea de mijlocire, Domnul le-a spus că sunt prgătiți să meargă în spărtură, să stea de strajă. O soră descrie mai bine ce anume au simțit: „Domnul ne-a pregătit, ne-a înarmat și ne-a îmbrăcat cu armura pentru a putea merge sâmbătă în jurul Casei Poporului să mijlocim pentru România.”

Nu s-au înarmat decât cu niște Sfinte Rozarii, Cuvântul Domnului și Duh Sfânt, pregătiți pentru a mărșălui.

S-au întâlnit spre seară în Parcul Izvor. Au început cu un scurt moment de comuniune pentru a cere Domnului să îi însoțească. Una dintre încurajările primite a venit prin versetul 23 din Evanghelia după Ioan, capitolul 4: „Însă vine ceasul – şi acum este – când adevăraţii adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr, căci şi Tatăl astfel de adoratori îşi caută”. Cu acest îndemn în inimă, au pornit spre intrarea de la Muzeul Palatului Parlamentului și apoi spre dreapta au înconjurat curtea mergând pe aleea de lângă zid. S-au oprit din loc în loc pentru a rosti misterele la care meditau și diferitele intenții. Câteva exemple ar fi lupta anticorupție, gestionarea pandemiei, povara și asumarea responsabilității, rănile provocate de abuzurile de putere, și chiar și pentru sufletele celor care au lucrat la construcția clădirii. Continuau apoi să recite cu voce tare „Bucură-te, Marie”.

Pe traseu au mai dat de oameni care îi priveau cu un pic de nedumerire, dar asta nu i-a deranjat. Atmosfera era de interiorizare, însă s-a simțit și bucuria de a fi împreună. 

După mai bine de o oră și două rozarii și jumătate, frații au ajuns la locul de început. În drum spre casă au meditat la versurile unui cântec: nedreptatea să se plece/lui Isus când ne-nchinăm. Fiind toamnă, au primit și o imagine profetică plastică de care Domnul s-a folosit: „așa cum cad aceste frunze din copaci, așa va cădea nedreptatea din această țară”.

Dincolo de vocile care susțin ca Statul și Biserica nu au nimic în comun, pentru creștini este foarte importantă relaționarea dintre cele două. Și nu atât în ceea ce ține de politicile sociale, cât mai degrabă cu privire la Cel pe care se bazează și în care își pun încredere – nu în oameni, ci în Cel care este Creatorul  a toate. Oamenii pot fi orbiți pe putere, însă atâta timp cât va exista cineva care să stea în spărtură pentru ceilalți, Dumnezeu se va îndura de poporul peste care este chemat numele Lui.